Globalizarea este procesul care măsoară schimbările intervenite în lumea modernă (mai bune sau nu?!) în care barierele dintre țări cad una după alta.
Globalismul este acela care arată tiparele lumii actuale, văzute prin rețele de conexiuni întinse pe distanțe multi-continentale. Abordarea globalistă a sistemelor economice și sociale a fost inițiată în 1968 de către Clubul de la Roma, organism ce se declară a fi apolitic. Clubul și-a așezat pe frontispiciu problematica mondială, atât economică, precum și socială, regăsită în rapoartele elaborate într-o astfel de viziune precum ”Limitele creșterii” (1972), ”Omenirea la răspântie” (1974), ”Restructurarea ordinii internaționale” (1978), ”Revoluția desculților” (1985) etc.
În condițiile în care comunicațiile au deschis noi orizonturi, a devenit aproape firesc (în accepțiunea membrilor clubului) ca lumea să se transforme treptat într-o entitate cu trăsături globale, tinzând spre o piață globală și un sistem social global. Potrivit tezelor emise de către globaliști, probleme precum creșterea economică, explozia demografică în țările sărace, asigurarea apei și a hranei, poluarea, ecologia, proliferarea armelor de distrugere în masă etc. nu pot fi rezolvate altfel decât la scară globală.
Forumul economic mondial de la Davos (1996) a marcat recunoașterea globalizării business-ului și comerțului sub sintagma ”network society” care pe de o parte este un motiv de bucurie, iar pe de altă parte de îngrijorare. Cele din urmă țin de lipsa de echitate economică și socială, adâncirea discrepanțelor dintre bogați și săraci, secătuirea resurselor, creșterea poluării etc.
”Căderea” barierelor din faţa fluxurilor internaţionale de bunuri, servicii, capital real, bani şi informaţii aduce după sine o concentrare fără precedent a capitalurilor în mâinile celor puțini, concomitent cu sporirea influențelor de putere a acestora în raport cu marea comunitate globală. Astfel, conform unui raport Oxfam, astăzi s-a ajuns la ”performanța” ca 52% din ”averea” mondială să fie deținută de 1% din totalul populației globală.
Dezvoltarea comunicațiilor (terestre, maritime, aeriene etc.) care au stat la baza globalizării este responsabilă de gravele probleme legate de emisiile de gaze cu efect de seră, încălzirea globală sau poluarea aerului. Productivitatea industrială, motor și efect al fenomenului globalizării, contribuie la epuizarea resurselor naturale, defrișarea și distrugerea ecosistemelor și pierderea unei însemnate părți din biodiversitate. În ceea ce privește efectele globalizării în domeniul socio-cultural, ele țin de omogenizarea forțată a culturii, concomitent cu pierderea identității naționale, tradițiilor și obiceiurilor.
Globalizarea poate fi asociată cu procesul de robotizare umană, printr-o ”programare” economică, socială și culturală a viețuitorilor umani de pe planeta Pământ, folosind standarde de muncă și viață ce sunt implementate pas cu pas și zi după zi.
dr. Vasile BÎRLE
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Eficiență
Mic dicționar economic | Faliment
Mic dicționar economic | Firmă