Situația economică dificilă a unui debitor care se află în imposibilitatea de a-și plăti datoriile comerciale față de creditori se numește insolvabilitate. Ea se constatată de către o instanță comercială pe baza declarației subiectului de drept sau la cererea unuia sau mai multora dintre creditorii săi și atunci se naște starea de faliment.
Falimentul este consecința unei gestiuni financiare defectuoase, ce se poate concretiza în anticipări eronate ale evoluției activității economice; o conjunctură nefavorabilă a pieței, prin apariția unor fenomene din categoria forței majore sau prin neconsiderarea unor riscuri anticipabile.
Declanșarea procedurii de faliment urmărește îndepărtarea de pe piața specifică a subiecților necompetitivi sau incapabili de a face față jocului pieței sau fluctuațiilor pe care le înregistrează activitățile economice. Efectul subiectiv al declarării falimentului este de a decontamina piața de factorii perturbatori, iar cel obiectiv ține de acoperirea totală sau parțială a pierderilor suferite de către creditori, prin lichidarea patrimoniului care a aparținut falitului.
Odată cu emiterea deciziei, unitatea declarată falită intră în administrarea judecătorului sindic. Acesta va evalua starea patrimonială prin lichidarea activului și repartizarea veniturilor între creditori, proporțional cu creanțele deținute, într-o anumită ordine stabilită de lege.
În majoritatea situațiilor falimentul se declanșează după parcurgerea unor etape prin care se încearcă asanarea situației, operațiuni numite concordant. Când respectivele măsuri nu produc efectele așteptate, se procedează la lichidarea activului deținut de către debitor. Dacă se constată reaua intenție în administrarea patrimoniului de către conducerea unității falite (bancrută frauduloasă sau fraudă) se dispune și cercetarea penală a acesteia.
În țările dezvoltate se practică preluarea unităților economice falimentare de către alte unități specializate (fonduri de investiții, societăți de management sau chiar de către stat), la prețuri avantajoase. Unitatea falită va intra într-un proces de restructurare și modernizare prin infuzie de capital spre a redeveni compatibilă cu exigențele pieței specifice și a (re)dobândi capacitatea de a genera profit.
Falimentul produce efecte negative atât asupra creditorilor care de cele mai multe ori pierd sume de bani semnificative, dar și asupra salariaților. În acest sens, țările dezvoltate au introdus procedura asigurării salariilor și a altor drepturi de riscul de faliment. În toată lumea, procedura falimentului este reglementată prin legi speciale. În România acestea sunt sintetizate în Codul comercial, art. 695-875.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Economie de piață
Mic dicționar economic | Eficiență
Mic dicționar economic | Evaziune fiscală
