Eficiența economică este o caracteristică a activităților la nivel micro sau macroeconomic, aflată pe orice punct de pe arealul posibilităților de producție, atunci când nu se poate mări volumul producției dintr-un bun fără a se micșora cantitatea produsă din alt bun.
Conceptul este pus în legătură directă cu consumul de resurse solicitat la producerea unui bun, capabil să genereze efecte maxime în condițiile date. Practic, este vorba despre acea combinare a factorilor de producție care asigură obținerea de bunuri suplimentare sau efecte economice fără afectarea consumurilor de bază: efectul util al unui bun este mai mare față de valoarea resurselor angrenate.
Cauzalitatea resurse – efecte se măsoară la nivelul fiecărui bun, fenomen, proces sau activitate economică. Eficiența economică a însemnat temă de reflecție atât pentru Adam Smith, exponentul liberalismului clasic, cât și pentru Karl Marx, artizanul teoriilor socialiste.
În funcție de factorii de producție angrenați în obținerea bunurilor economice, eficiența se măsoară prin indicatori precum productivitatea muncii și a capitalului, cu ajutorul randamentelor. În toate situațiile, eficiența se obține prin raportarea, în unități valorice sau naturale, a efectelor obținute în urma eforturile făcute pentru obținerea bunurilor economice.
La nivel macroeconomic se poate vorbi și despre eficiența socială, ca relație dintre efectele sociale și eforturile făcute în această direcție. Efectele sociale pot fi individuale (starea de sănătate, bunăstare, protecție, securitate, exprimate în numărul de zile de concedii de boală; dotarea cu bunuri de folosință îndelungată etc.) sau colective (se referă la tensiunile sociale, manifestații, greve, solidaritatea socială, nivelul de trai general, calitatea vieții, egalitatea de șanse, pacea socială etc.). Măsurarea eficienței colective se face prin determinări ale raportului cost/beneficiu pe trei paliere: anticipativ, concret (ex-post) și de interpretare a rezultatelor produse de politicile sau programele sociale.
Eforturile sociale reprezintă măsurile sociale luate de guverne în cadrul politicilor sociale, cu rol de prestații sau programe sociale cu implicații de masă: învățământ, sănătate, cultură, infrastructură, asistență socială etc. Raportul dintre efecte și eforturi arată concepția după care viața socială este o coordonată mai importantă sau nu în cadrul programelor politice.
Modalitatea în care se face repartiția venitului național denotă înclinația sau interesul manifestat de forțele politice care guvernează față de viața socială.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de 3D Animation Production Company de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Contract
Mic dicționar economic | Cost
Mic dicționar economic | Datorie publică
