Privită într-un sens mai larg, dobânda este remunerația sau venitul care îi revine de drept proprietarului pentru capitalul investit. În sens mai restrâns, este prețul plătit pentru banii împrumutați în condiții de risc, spre a fi utilizați într-o anumită perioadă, de regulă un an.
Sistemul bancar își exprimă dobânda procentual, dar în mod diferit, în funcție de banii atrași de la deponenți și cei împrumutați clienților. Calculul se face diferit pentru depozitele constituite și împrumuturile acordate.
Dobânda se justifică prin serviciul obișnuit sau normal adus de un capital, utilizat în condiții de risc. Pe piețele financiare, dobânda este pusă în legătură cu rata medie a profitului, fiind mai mică decât acesta. Dacă rata medie a dobânzii la depozite ar fi mai mare față de rata medie a profitului, atunci investițiile economice ar fi afectate negativ, devenind neatractive în raport de plasamentele bancare.
Pentru banii depuși la o bancă, proprietarii lor pot primi o dobândă simplă (determinată la suma depus inițial) sau acumulată (caz în care rata dobânzii se aplică atât la capitalul inițial, cât și la dobânda obținută pentru perioadele anterioare). În cazul creditelor acordate, dobânda acumulată se mai numește și anatocism (dobândă la dobândă), respectiv o cumulare a dobânzii scadente și neachitate la suma datorată după care se aplică dobânda la valoarea rezultată.
Ca mod de calcul, dobânda poate fi fixă sau variabilă. În cazul dobânzii variabile, creditorul practică anumite referințe ale ratei de creditare, cum ar fi ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) adică rata medie a dobânzii la creditele în lei (RON) acordate pe piața interbancară, fiind stabilită de BNR; EURIBOR (European Interbank Offered Rate), adică rata dobânzii interbancare pentru moneda EURO, la care un mare număr de bănci își acordă credite între ele; LIBOR (London Inter-bank Offered Rate), adică rata de împrumut practicată băncile de pe piața londoneză.
În relațiile debitorilor cu creditorii, cel mai important este costul anual al unui împrumut, respectiv cât trebuie să plătească debitorul pentru suma împrumutată într-un an. Acest cost se exprimă prin DAE (dobânda anuală efectivă) și se folosește la compararea ofertelor de creditare. În practică, rata dobânzii se ajustează cu rata inflației, rezultând o rată nominală stabilită în raport de prețurile curente, respectiv una reală, care arată evoluția puterii de cumpărare a dobânzii nominale.
Dobânda a devenit element al capitalului, înlocuind camăta înfierată pe la mijlocul secolului XVI la inițiativa lui Jean Calvin.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de pramit marattha de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Acumulare
Mic dicționar economic | Decizia
Mic dicționar economic | Dividend
