Suma angajamentelor asumate de stat atunci când contractează împrumuturi interne sau externe pentru asigurarea resurselor necesare finanțării economiei este cunoscută sub sintagma de datorie publică, aceasta fiind un instrument de intervenție a statului în economie.
Administrația centrală și locală a statului apelează la împrumuturi în situațiile când se confruntă cu deficite bugetare accentuate. Astfel, împrumuturile devin elemente de capital public care va fi orientat cu prioritate către stimularea investițiilor și creșterea ocupării forței de muncă. Astfel de domenii au capabilitatea de a reașeza echilibrele macro și microeconomice.
Totalul datoriei publice este alcătuit din împrumuturile făcute pe piața internă și pe cea externă. Datoria publică internă poate fi folosită la achiziția de bunuri de consum pentru o perioadă determinată sau pentru investiții în producție sau infrastructură. Cea externă este alcătuită din sumele în valută împrumutate de o țară de la alte țări sau instituții financiare internaționale. La datoria publică se contabilizează și împrumuturile făcute de întreprinderi cu garanția statului. Garantarea datoriei publice se face de către Ministerul Finanțelor, organism care emite instrumentele specifice prin care se înfăptuiește contractarea creditelor interne și externe. Este vorba despre titlurile de stat pe termen scurt (cu scadență de până la un an), numite certificate de trezorerie, respectiv pe termen lung (cu scadență mai mare de un an), cunoscute ca obligațiuni de stat. Răscumpărarea la scadență a titlurilor remise înseamnă restituirea împrumutului către creditor.
Condițiile de creditare a guvernelor sunt cele care definesc și costul îndatorării (dobânda), sunt legate de performanța economiei naționale, ritmul creșterii economice, averea națională, înclinația spre consum sau investiții, politica fiscală, politica monetară, programele economice etc. În cazul împrumuturilor externe contractate cu FMI (Fondul Monetar Internațional) se încheie convenții prin care se impun o serie de cerințe, angajamente guvernamentale de ordin bugetar, financiar, fiscal sau monetar, dar și de politică economică.
Datoria publică se exprimă în valori absolute (suma totală); ca pondere în PIB (cât din acumularea totală anuală o reprezintă îndatorarea); ca raport în totalul cheltuielilor publice (cât din cheltuielile publice se finanțează pe seama împrumuturilor).
Povara datoriei publice se descarcă în perioadele următoare aceleia în care au fost contractate împrumuturile. În economia de piață datoria guvernelor față de sistemul bancar (financiar) se rostogolește an de an, ca un bulgăre de zăpadă pornit la vale, acumulând noi creșteri semnificative, de la o perioadă la alta.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de Tumisu de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Contabilitate
Mic dicționar economic | Contract
Mic dicționar economic | Cost
