Contractul economic este un act juridic civil care exprimă acordul de voință dintre părțile semnatare cu privire la crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.
În economia de piață este o condiție sine-qua-non a derulării relațiilor dintre unitățile economice în procesul schimbului. La temelia contractului este așezată buna credință care se manifestă în procesul de negociere a condițiilor la încheierea propriu-zisă a contractului și pe întreaga perioadă a executării sale.
În sens larg, când nu se face o mențiune expresă, contractul economic cuprinde atât contractele civile (de vânzare-cumpărare, schimb, locațiune, antrepriză), cât și cele de mandat, depozit, împrumut, societate, muncă etc. De regulă într-un contract apar două categorii de clauze: cele esenţiale, în absenţa cărora contractul nu exprimă acordul de voinţă și se consideră a fi invalid; respectiv alte clauze prin care se exprimă intenţiile părţilor şi se asigură baza juridică.
Elementele minimale ale contractului economic sunt: părțile contractante, obiectul, termenul de executare, prețul, condițiile în care se va îndeplini obiectul tranzacției, drepturile și obligațiile părților, durata contractului, precum și alte clauze speciale în funcție de voința părților. Acceptarea elementelor contractuale înseamnă asumarea lor de părțile semnatare.
În situaţia în care părţile decid să nu încheie un contract economic în formă scrisă, raporturile juridice dintre ele se pot desfășura și în forma simplificată pe bază de comandă urmată de factura fiscală, întocmită conform uzanțelor legale. În această situație factura fiscală acceptată expres de beneficiar (cumpărător) și conținând toate elementele cerute de lege (în România, art. 319 Codul fiscal) poate fi invocată ca mijloc de probă pentru a demonstra executarea operațiunii în favoarea beneficiarului.
Contractul colectiv (de muncă) se încheie între unitățile economice și salariații reprezentați de o organizație sindicală prin care sunt prevăzute condițiile de muncă (munca de noapte, concedii, sporuri etc.), protecție (asigurări, alocații, pensionare, foi de boală, accidente de muncă etc.) sau alte drepturi care decurg din raporturile de muncă.
Înainte de apariția contractelor în formă scrisă, cuvântul rostit era considerat literă de lege. Asumarea obiectului și condițiilor derulării unei tranzacții se făcea printr-o strângerea de mână, eventual un aldămaș.
Înțelegerile făcute de oamenii serioși, responsabili și de bună credință reduc semnificativ clientela avocaților.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de la Pixabay.
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Ciclicitate economică
Mic dicționar economic | Concurență
Mic dicționar economic | Contabilitate
