Perioada în care economia înregistrează, într-o anumită succesiune, fazele de expansiune și cele de contracție este definită ca fiind un ciclu economic.
Fazele sunt expansiunea, punctul de întrerupere a mișcării ascendente, criza, depresiunea (încetinirea cumulativă a activităților economice) și reluarea (înscrierea economiei pe un nou traiect ascendent).
În funcție de durata lor, măsurată între momentul reluării și cel al depresiunii, ciclurile economice sunt catalogate ca fiind scurte, medii și lungi. Între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și 1950, ciclurile economice aveau o durată medie de 8-10 ani, așa precum le-a măsurat statisticianul francez Clement Juglar (1819-1905), cel care – de altfel – a și dat numele ciclurilor economice. Între anii 1960 și 1990, perioada unui ciclu Juglar a scăzut la o medie 4-6 ani, cu posibilități de calculare relativ ușoare la nivelul unui sector de activitate. Odată cu intrarea economiei mondiale în procesul de globalizare, ciclurile Juglar s-au pierdut, fiind înlocuite de cele scurte și foarte scurte. Cauza este pusă pe seama accesului la resursele primare și energetice care generează fluctuații majore în diverse domenii de activitate.
În faza de expansiune, conjunctura economică este favorabilă, afacerile prosperă, înclinația spre consum este ridicată, cererea devansează oferta. Sunt create condițiile de stimulare a investițiilor prin extindere și astfel sporesc capacitățile de producție. Capacitățile de producție mai mari conduc la egalizarea cererii de oferta agregată pentru bunurile de capital. În această etapă crește venitul, se accelerează procesele inflaționiste și se produce o creștere a stocurilor. Sunt create toate condițiile pentru o diminuare drastică a marjei profitului și încetinirea consumului. În continuare, cererea intră în procesul de stagnare, fiind repede devansată de oferta agregată, iar consumul se diminuează drastic. Fenomenele de mai sus prefigurează criza economică.
În anticamera crizei se află recesiunea, caracterizată prin încetinirea (oprirea) bruscă a creșterii economice. Intrarea pe o pantă descendentă a PIB-ului vreme de trei trimestre consecutive marchează momentul intrării economiei în depresiune: stagnarea cererii agregate, mai ales pentru bunurile de capital; creșterea șomajului; reducerea venitului; oprirea investițiilor; scăderea ofertei de creditare etc. Pe piața bunurilor se generează o presiune enormă. Activitățile care rezistă acelei presiuni vor trece la inovarea de proces și la cea de produs, marcând astfel începutul unui nou ciclu economic.
În ultimii ani, ieșirea dintr-o criza sectorială este urmată, într-un timp foarte scurt, de intrarea într-o altă criză, a altui sector. Crizele economice se perpetuează prin transferul rapid al fazelor ciclurilor economice între sectoarele economiei mondiale.
dr. Vasile BÎRLE
Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay
CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Capitalism
Mic dicționar economic | Cash-flow
Mic dicționar economic | Cererea
