Piețele financiare sunt hipersensibile la șocurile exogene, la loviturile recepționate din afara lor și reacționează instantaneu, într-o manieră greu de anticipat. Orice impuls primit va fi propagat în economie sub forma undelor de șoc resimțite din plin de către toți jucătorii activi aflați pe câmpul competițional.
Tranzacțiile de pe piața financiară, peste 70% din totalul schimburilor mondiale
Piața, ca noțiune generică, înseamnă locul unde se înfăptuiesc schimburile și unde se derulează relațiile dintre jucătorii care vând și cumpără. Specificitatea unei piețe este dată de natura activelor. Noțiunea generică activ exprimă orice tip de valoare care aparține operatorilor economici. Funcție de activele tranzacționate, o piață poate fi economică sau financiară. Pe o piață economică se tranzacționează active reale, respectiv bunuri și servicii, iar pe piețele financiare se vând și se cumpără: bani, depozite bancare, acțiuni, obligațiuni, titluri de valoare. Tranzacțiile făcute pe piețele financiare depășesc 70% din totalul valoric al schimburilor mondiale.
Din totalul pieței financiare, 65% dintre operațiuni sunt derulate pe piața valutară
Piețele economice și cele financiare se subdivid pe mai multe categorii în funcție de activele tranzacționate. În planul economic avem piețele petrolului, energiei, grâului, bumbacului, tutunului etc., iar în zona financiară există piața primară, pe care se vând și se cumpără acțiuni, obligațiuni, titluri de valoare ți piața secundară pe care se tranzacționează derivatele: futures, options etc. Piața valutară face parte din piața financiară, fiind acel ”spațiu” în care se tranzacționează valutele. Piața valutară (ForEx – foreign exchange market) permite operatorilor să schimbe o monedă pe altă monedă, adică să vândă și să cumpere bani, operațiuni care sunt deosebit de active și tot mai sofisticate.
Spre deosebire de celelalte piețe financiare, cea valutară nu are o locație strict precizată. Operatorii sunt băncile de emisiune, băncile comerciale, corporațiile, întreprinderile, dar și persoanele fizice, ”jucători” ce activează non-stop, pe întregul mapamond, 24 de ore din 24 (fără week-end!). Rezultatul tranzacțiilor este cursul de schimb valutar (Fx) dat de raportul la care se schimbă o monedă cu o altă monedă. Din totalul pieței financiare, 65% dintre operațiuni sunt derulate pe piața valutară.
De la uncia de aur din 1944, la zvonurile financiare de azi
Idea de piață valutară a apărut odată cu Acordul de la Bretton Woods, New Hampshire, SUA. Conferință care a avut loc în 1944 și a pus bazele înființării Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional (FMI). În același forum s-a stabilit convertibilitatea dolarului SUA: o uncie de aur = 35$. Pornind de la această valoare de schimb au fost definite și cursurile celorlalte monede, raporturi care au fost menținute pe o bandă îngustă, în jurul parității dolarului. Începând cu anul 1971, datorită dezechilibrelor regăsite în balanțele de plăți externe, s-a renunțat la cursul de schimb fixe (dolarul SUA) și s-a trecut la cele flotante stabilite pe piața valutară, ca rezultat al cererii și ofertei unei monede în raport de celelalte. Acest moment istoric înseamnă începuturile existenței și funcționării practice a pieței valutare independente. Fluctuațiile și ajustările pe termene lungi ale cursului de schimb valutar arată puterea economică relativă și diferențele ratelor dobânzii, iar modificările pe termen scurt denotă speculațiile financiare, zvonurile financiare sau dezastrele naturale, dar și cele provocate de factorii de decizie.
Piața valutară, hipersensibilă la… zvon
Se știe că piețele financiare, bursele de mărfuri și de valori, dar mai ales piața valutară sunt hipersensibile la factorii ce țin zvonistică. Astfel, mișcările de pe scena politică, deciziile guvernamentale sau bancare, situațiile de criză (război, calamități etc.) generează reacții imediate și de mare amplitudine asupra acestor piețe, astfel încât jucătorii decid încetinirea ori stoparea tranzacțiilor sau ieșirea de pe piață. Reacțiile sunt de natură aleatorie.
Intrând în actualitatea curentă, putem remarca o anumită panică și o inflamare a mesajelor transmise de analiștii financiari pe fondul deprecierii leului în raport cu moneda europeană. Așa se face că, pe ecartul a 7 zile (din 15 până pe 22 noiembrie a.c.), leul a pierdut 0,0141 lei/1 euro. Banca de emisiune explică situația așezând ca diagnostic plata importurilor contractate de către operatorii economici, dar și creșterea deficitului balanței de plăți externe. Informațiile sunt pertinente, dar nu oferă imaginea de ansamblu a problemei datorită excluderii din panoplia cauzelor a acelora ce sunt legate de schimbarea puterii politice, precum și de declarațiile făcute de unii oficiali români, declarații care au ca subiect existența unor posibile dezechilibre bugetare sau nereguli în gestiunea bugetară a statului.
Efectul brownian, afectează și pe piețele financiare
Pentru a înțelege mai ușor reacțiile piețelor financiare, ne putem imagina banii din economie ca fiind sângele din corpul uman, iar băncile care-i pompează pot fi asemuite cu inima noastră. O seamă de disfuncții organice pot surveni din cauze non-cuantificabile, precum oboseala, stresul, lipsa de încredere, panica etc. Aceste cauze sunt mai greu de depistat și de evaluat. Cu toate aceste greutăți, pleiada de factori non-cuantificabili provoacă multe ”daune”. Efectul brownian se aplică nu numai la mișcarea aleatorie a particulelor într-un lichid, ci și la comportamentul pe care-l au piețele financiare, cu deosebire la zvonistică.
Morala: factorii politici ar trebui să manifeste o atenție sporită ori de câte ori vorbesc despre bani.
conf. univ. dr. ec. Vasile Bîrle
