Gabi Tamaș, ajuns la aproape 40 de ani, acum la echipa de Liga 2 Concordia Chiajna, și-a anunțat, într-o conferință de presă, retragerea din fotbal. Colorat la vorbă cum îl știm, nu s-a sfiit să declare că îl doare în posterior de una ori de alta. În loc de posterior a folosit termenul neaoș, nu s-a dedulcit la exprimări academice.
Cu 67 de selecții la echipa națională, Tamaș rămâne un fotbalist mustind de talent și un personaj rebel dincolo de gazon. A făcut-o de oaie uneori, după ce a tras la măsea peste măsură, însă întotdeauna și-a asumat boacănele, nu a dat să se ascundă pe după vișin, pozând în fată mare. Până și la conferința de presă în care și-a anunțat retragerea din fotbal a avut șarmul lui de adolescent poznaș zicând că el nu s-a dus beat la antrenamente; mahmur da, dar asta e cu totul altceva, e o mare diferență. O fi 🙂
Dacă ai simțul umorului nu te poți supăra pe Tamaș. De acord, nu e un exemplu sportiv pentru copii dat fiind că nu ocolește niște șprițuri, însă nici nu e corect să i se șteargă meritele sportive din pricina unor chefuri. Și beat Tamaș ar juca mai bine decât o grămadă de fotbaliști care au pretenții de jucători cu ștaif, dar în realitate își dau cu stângu-n dreptul.
Tamaș are un fel al lui aparte. Că o fi bun ori mai puțin bun nu se dezice de el. Și-l asumă. Așa cum își asumă și greșelile. Ceea ce nu fac mulți. Fie și pentru acest lucru, de a-și recunoaște hibele, Gabi Tamaș e de apreciat, iar nu de hulit, pus la colț și aruncat cu pietre în el.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: FRF
CITEȘTE ȘI: Mutu și ”bulanul”
