“Există crime mai grave ca arderea cărților. Una din ele e să stea necitite.”
Vorbele poetului american Joseph Brodsky (exilat din URSS la 32 de ani, câștigător de Nobel în 1987 la 47 de ani) mi le amintesc totdeauna înainte de a pleca acasă. Asta ca să nu uit să pun în valiză un obiect important: cardul de membru al Bibliotecii Județene Maramureș.
De fiecare dată la Baia Mare petrec ore întregi în sălile de lectură ale bibliotecii, citind ziarele locale interbelice sau din anii ‘50-‘60, ori cărți scrise de oameni care au o legătură cu orașul sau cu Nordul. Cum ar fi Tiberiu Utan.
Născut și crescut până la zece ani în zona minunată de la sud de Sighet în Maramureș, Utan are o casă memorială la Văleni, unde cărțile bibliotecii lui s-au întors acasă. Plecat dintre noi în 1994 la doar 64 de ani, îi datorăm – în afară de poezia lui sensibilă – cărți pentru copii (inclusiv faimoasa poezie cu pisoiul Motocel), dar și publicarea celebrei colecții Jules Verne, din postura de director de editură.
„Ca floarea-soarelui mă rotesc
După soare până spre seară
Abia atunci în vis ce e drept
Străbat bulevardele de pe Săsar
Număr ferestrele stinse cu gândul
Celui ce vine acasă mai rar”.
George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | 2022
