Acum 50 de ani, la un teatru din Londra era montată pentru prima oară opera rock ”Jesus Christ Superstar”. Spectacolul avea să se joace neîntrerupt următorii opt ani, un record.

O variantă cu mai puțin succes se montase pe Broadway cu un an în urmă. De atunci încoace, companii de teatru aduc ”JC Superstar” la Toronto aproape în fiecare an. Albumul cu opera fusese publicat în 1970, avusese succes în toată lumea, motiv pentru care nu ne mirăm că îl găsim pomenit de două ori în ”Jurnalul Fericirii”.

Zice așa Nicolae Steinhardt: “(1971) Audiție integrală, stereofonică, a operei rock-pop «Jesus Christ Superstar» […]. Personajul Mariei Magdalena – text, partitură, voce, interpretare – e extraordinar. Toată puterea de creație și dragostea autorilor pentru operă aici s-au concentrat.” Și apoi continuă pe câteva pagini, pornind de la episodul ungerii din Betania care l-a impresionat pe album.

Nicolae Steinhardt e precursorul unui fenomen pe care îl vedem azi, al călugărului cult și modern, sincronizat cu ale lumii. Constantin Necula e un exemplu, cu aparițiile lui gen vlogger la televiziunea națională, puse apoi pe YouTube. Steinhardt n-a văzut rockul ca muzică de la diavol. Nu s-a agățat în jargonul, sensibilitățile și atitudinile contemporane folosite în ”JC Superstar”. A ascultat în 1971 cu atenție și plăcere albumul cap coadă, apoi a scris ceva frumos și cu folos, inspirat fiind de audiție. Dacă era în Londra sunt sigur că s-ar fi dus și la spectacol.

Nicu Steinhardt: călugărul de la Rohia, superstar.

George Moțoc

Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.

Îl găsiți pe georgemotoc.com.

CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | N-avem doctori

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.