Nu numai băbuțele știu rock. Se pricep și moșuleții.
Aveam vreo 13 anișori la început de ani ‘80 și sora mea ținuse un chef în apartamentul nostru de pe Cantemir în Baia Mare. Plăcerea mea era să răsfoiesc teancurile de albume muzicale folosite cu o seară înainte și acum așteptând lângă pick-up să fie recuperate. Coperțile lor: mici opere de artă pe hârtie lucioasă.
Unul din ele avea, pe fundal negru, o prismă cu o rază de lumină trecând prin ea. Altul înlocuise Statuia Libertății cu o chelneriță care ducea un suc de portocale în loc de torță. Unul părea dintr-un film american, cu un nume scris în neon albastru, cu palmieri la apus înconjurând Hotelul California.
Patruzeci de ani de la acel moment, într-o seară de septembrie 2022 la Toronto, aveam să ascult albumul cântat cap-coadă în concert, parte din turneul “Hotel California” al trupei Eagles. Trei dintre muzicienii acelei perioade – Don Henley, Timothy B. Schmit și Joe Walsh – au fost pe scenă. Au cântat perfect, atât la voce cât și la instrument, au fost plini de viață într-un concert de peste trei ore. Nimic deosebit pentru artiști care se respectă, nu? Doar că fiecare din ei are pe la 75 de ani, iar înapoi în anii ‘70, vorba lui Joe Walsh, “eram la un stagiu în care puteam face absolut orice ne doream… și le-am făcut pe toate!”
Într-o seară de toamnă, trei vulturi – pleșuvi, dar vivace – mi-au făcut sufletul să zboare. Age si quid agis.
George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Băbuțele rock’n roll
