În fiecare an, de ziua mea ascult aceeași listă muzicală (playlist). Durează aproape zece ore și o am salvată ca să fie oricând la îndemână.
E un ritual contemplativ al vârstelor trecute, dar mustind de emoțiile pe care le aduce muzica. Pe listă (vezi aici) sunt 124 de cântece care mi-au presărat viața. Începe cu primele șlagăre deslușite în matinalele lui Ion Ghițulescu la radio în anii ‘70, în timp ce eu gânguream înconjurat de fervoarea începutului de zi din apartamentul părinților (Taka Takata – Joe Dassin, El Porompompero sau Maria Me Ta Kitrina – Nana Mouskouri). Sunt apoi sunetele ascultate pe ascuns de pe casetele surorii mai mari (Slow Hand – Pointer Sisters, Barry White, Pink Floyd); hiturile pe care se dansa la discoteca lui Ocsi Vicsai în 1983 la Școala Populară de Artă (Some guys have all the luck – Rod Stewart, Don’t go – Yazoo); rockurile din anii mari de liceu (Judas Priest, AC/DC, Twisted Sister) și tot așa până la ultimele adăugate (temele din serialele Downton Abbey, Schitt’s Creek, Kim’s Convenience).
Recent a apărut pe Netflix un documentar cu trupa americană Creedence Clearwater Revival, incluzând scene din concertul lor de la Royal Albert Hall, în aprilie 1970. Beatles tocmai se desființase, iar Creedence era considerată de mulți cea mai bună trupă de rock în activitate din lume. Azi vară, la 77 de ani, tânărul (în 1970) șef al trupei, John Fogerty, a ținut lumea în picioare dansând trei ore pe muzica CCR la concertul lui din Toronto. Asta da longevitate, să-ți ții minte versurile 50 de ani mai târziu.
Din păcate nu mulți ajungem la acea longevitate. Demența (termenul generic a peste 100 de boli ale creierului, inclusiv Alzheimer) îi face pe mulți să-și uite nu propriile versuri, ci propria viață. Așa s-a dus și mama unui om de radio de la BBC. În anii grei de scufundare în uitare a mamei sale a reușit să o scoată din când în când la suprafață punându-i să asculte muzica tinereții. Pornind de la momentele rare și frumoase când mama ei ieșea din boală și fredona fericită, Sally Magnuson a înființat o instituție non profit, Playlist for Life (vezi aici), în care încurajează lumea să îi ajute pe părinții cu probleme folosind aceste liste muzicale ale vieții lor.
Eu zic mai mult: listele astea sunt bune mult înainte de bătrânețe, și sunt de folos cât încă ni le putem pune singuri. Cum ar fi la ziua de naștere sau în momentele în care viața ne dă un respiro pentru a-i contempla frumusețea cu o pereche de căști pe urechi. Începeți azi lista – sunt gata să vă ajut, că a mea e gata.
George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Piele de găină
