În vizita mea recentă la Chicago am trecut și pe la Mircea Eliade. Mormântul lui (și al soției Christinel; el mort în 1986, ea 1998) e mic și ușor de ratat în cimitirul Oak Woods, nu departe de campusul Universității Chicago, unde șamanul literaturii române a predat din 1956 până în 1983 la pensionare.
În 1956 Eliade avea 49 de ani și trăia de 11 ani la Paris. Alături de el era cea de a doua lui soție, Christinel. Trecuseră 14 ani de la ultima lui vizită în România, unde nu avea să se mai întoarcă niciodată. O eventuală întoarcere era sinucidere curată, comuniștii nu l-ar fi iertat. În acest context a primit invitația de a fi ”profesor itinerant” la Chicago timp de un an școlar. “Nu vindem apartamentul – și-au zis soții Eliade – ne întoarcem cel târziu în vară.” Nu au vândut niciodată apartamentul din Montmartre, dar s-au mai întors doar în vizită. Pentru ultimii 30 de ani din viață, Mircea Eliade avea să numească Chicago casă.
Mircea Eliade nu a fost străin de muzică, ba dimpotrivă. În tinerețea petrecută în România era cunoscut ca un bun pianist, care chiar scrisese o operă în anii adolescenței. De asemenea cânta bine din voce, de la doine și colinde până la arii din opere. Mai mult, după a doua căsătorie a fost cumnatul (soțiile lor fiind surori) unui alt mare român, dirijorul și compozitorul Ionel Perlea. Iar în catalogul lui academic se află și studii despre muzica civilizațiilor primitive. La moartea lui, cei care au compus opere după “Domnișoara Cristina” și după “La țigănci” au scris rânduri frumoase, în revista ”Muzica” din 1986 (citiți aici).
Deși nu a fost niciodată în Maramureș, Eliade a cercetat culegerile și studiile de folclor de la noi. În numărul 4 al revistei ”Marmația”, publicat de Muzeul Județean Maramureș în 1978 (citiți aici), Vasile Bologa scrie despre referințele maramureșene din opera lui Eliade, cu teme ca vânătoarea rituală sau cultul mătrăgunei.
Înapoi în cimitirul din Chicago, șterg puțin piatra pentru a citi mai bine inscripția: “Nous avons fait un beau voyage – Mircea și Christinel Eliade.”
George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Lista vieții
