Sute, dacă nu mii de povești de succes s-ar putea spune despre absolvenții Liceului de Muzică și Arte Plastice din Baia Mare. Iată una din ele care are legătură cu Canada.
Generația mea l-a numit fie ”liceul de muzică”, fie ”liceul de artă”. Ne refeream la același spațiu magic de pe strada Petofi Sandor: clădirea veche, înconjurată de castani vechi de sute de ani, cu sălițele de studiu muzical, foste rezerve de sanatoriu. Când i-am călcat pragul în clasa întâi, în toamna lui 1975, clădirea nouă încă chiar mirosea a nou (avea vreo șapte ani).
Sora mea era în clasa a șasea, iar în pauze o vizitam. Așa am cunoscut-o pe una din colegele ei, Dora Cojocaru. Dora avea să termine conservatorul la Cluj și apoi să continue o carieră remarcabilă de compozitor (și muzicolog, și pedagog) pe traseul România – Germania – Canada. O altă absolventă a Liceului de Muzică, Cristina Vlașin, a scris un blog detaliat despre Dora și cariera ei de compozitor (vezi aici).
În zilele noastre, o găsim pe Dora în Canada (iată pagina ei din Asociația Profesorilor de Muzică din Quebec, cu date de contact). Este unul din puținii băimăreni cu pagină pe Wikipedia iar compozițiile ei pot fi ascultate pe Soundcloud sau cu o simplă căutare pe YouTube sau Spotify.
Colegiul de Arte Baia Mare (actuala denumire) continuă să șlefuiască diamante și să trimită în lume oameni valoroși. Semn că micul oraș mineresc de pe Săsar are o resursă mai scumpă ca aurul: oamenii.
George Moțoc
Sursa foto: apmqmta.org
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | Rideau
