La 93 și 96 de ani, în septembrie s-au dus dintre noi două băbuțe care au cules vreascuri de pe unde tăia zeul Rock lemne.
Actrița greacă Irene Papas a răvășit multe inimi cu frumusețea ei în anii ‘60. Jucase în “Tunurile din Navarone” (1961) și “Zorba grecul” (1964), pe care băimărenii le-au savurat la Cinema Minerul. În 1970, superba Irene avea 41 de ani, era divorțată de două ori, și a fost invitată la Paris de Vangelis, pentru a-l ajuta la o piesă de pe albumul în lucru al trupei lui, Aphrodite’s Child. Albumul se numea 666, era inspirat din Biblie, iar partea lui Irene trebuia să sugereze o întâlnire erotică cu diavolul. Irene și Vangelis, om însurat la ora aia, au intrat în studio (el la percuție) și au ieșit după 39 de minute. Pe albumul final au rămas doar cinci minute din acea sesiune, dar ce puternice minute. Ascultați aici.
Când regina Elisabeta a II-a a urcat pe tronul Marii Britanii, în 1952, rock’n roll-ul nu se inventase. Abia prin 1955, când Chuck Berry înregistra “Maybellene” la Chicago, noul stil muzical făcea primii pași. Nu știm cât era ea interesată de r’n’r în anii ‘50 (pe Elvis nu l-a întâlnit niciodată), dar din anii ’60 încolo a avut de-a face destul cu rockerii.
Pe unii i-a făcut cavaleri (Paul McCartney, Elton John, Bono), pe alții i-a avut invitați să cânte la diversele aniversări ale domniei, alții și-au numit trupa Queen. Dar au fost și din cei mai potrivnici din fire. David Bowie a refuzat decorațiile ei de două ori, iar Johnny Rotten, vocalistul trupei Sex Pistols, i-a comparat domnia cu un regim fascist (ascultați cântecul Sex Pistols aici).
Or fi arătând inocente Irina și Elisabeta la vremea senectuții, dar în tinerețe nu le-a fost frică să se amestece cu rockeri care lunecau pe muchia cuțitului. Dulce est desipere in loco.
George Moțoc
Despre autor: Vocea lui George Moțoc s-a auzit zilnic la radio în Baia Mare din 1993 până în 1999. După emigrarea în Canada, a continuat să scrie și să producă emisiuni radio și podcasturi.
Îl găsiți pe georgemotoc.com.
CITEȘTE ȘI: Rock din capul lui Moțoc | 1982: da, da, da
