A uimit de-a binelea spusa selecționerului Mirel Rădoi la conferința de presă după meciul câștigat luni cu Armenia, în Ghencea. A zis răspicat că după încheierea preliminariilor pentru Cupa Mondială din 2022 nu va rămâne pe banca naționalei, fie și de vom ajunge la baraj. Altfel tradus, va rămâne selecționer doar pentru ultimele două meciuri din grupă, cu Islanda și cu Liechtenstein. După care, precum copiii de odinioară care erau cu cheia de gât, își ia jucăriile și se duce la scara lui. E o constatare, nu vreun reproș.
Poate că selecționerul Rădoi s-a săturat să tot fie criticat din stânga, din dreapta, din stufăriș, din pădurea cu alune, din studiourile de televiziune. E dreptul lui ca la un moment dat să spună ”pas”. Pe de altă parte n-ar strica să admită că naționala nu e o echipă de club de la care îți strângi catrafusele și te duci fără a privi înapoi. E o zisă oarecare, nu vreun reproș.
Rădoi este un antrenor ambițios, care are multe idei bune. Însă tare îi mai dau și orgoliile târcoale. Iar orgoliile nu dezmiardă, doar zgârie. De bună seamă că va face ceea ce va considera de cuviință. Dar noi, domnule Rădoi? Rămânem cu barajul în brațe, cum ar veni, fiindcă dumneavoastră v-ați supărat pe critici? E o întrebare, nu vreun reproș.
PS: Aceste rânduri sunt un soi de joc de la distanță cu Mirel Rădoi, ca unul de fotbal, iar nicidecum vreo manifestare ranchiunoasă la adresa lui. Asta ca să fim bine înțeleși 🙂
Tiberiu Sabo
Sursa foto: frf.ro
