Pe 2 octombrie 1925, William Taynton, un tânăr de 20 de ani, a intrat fără să știe în istorie: a devenit primul om a cărui față a apărut la televizor. Inventatorul John Logie Baird l-a convins pe angajatul modest să urce într-un laborator plin de fire, discuri de carton și baterii vechi. Ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi a schimbat pentru totdeauna lumea divertismentului.
De la becuri de bicicletă la primul ecran TV
John Logie Baird, un scoțian cu o sănătate fragilă, a fost pasionat de invenții încă din tinerețe. De-a lungul timpului, a încercat să creeze diamante artificiale, dar a reușit doar să lase fără electricitate o parte din Glasgow. A încercat chiar și să-și trateze hemoroizii cu un remediu improvizat, fără succes. Totuși, visul său cel mai mare era să transmită imagini în mișcare.
- Laboratorul din Hastings: Baird a folosit un motor vechi montat pe o cutie de ceai și discuri rotative cu lentile improvizate.
- Primul „actor”: O păpușă de ventriloc, Stooky Bill, care rezista la căldura lampilor puternice.
- Problema majoră: Oamenii nu puteau sta în fața transmițătorului din cauza temperaturii insuportabile.
Când s-a mutat la Londra, într-un apartament deasupra unui magazin de pe Frith Street, Baird a continuat experimentele. În laboratorul său plin de fire și baterii uzate, a pus la punct un sistem mecanic cu discuri mari care scanează imaginea linie cu linie și o transmit la distanță.
Până în acel moment, inventatorul folosea doar păpuși pentru teste, dar știa că avea nevoie de un om adevărat pentru a demonstra cu adevărat funcționalitatea aparatului său.
„M-a tras pe scări ca un nebun!” Amintirile office boy-ului care a intrat în focus
William Taynton lucra la etajul inferior când Baird a venit în fugă în birou. „Domnul Baird a coborât în fugă, plin de entuziasm, și aproape m-a smuls din birou ca să merg la micul său laborator. Cred că era atât de emoționat încât nu-i veneau cuvintele. M-a apucat aproape și voia să urc cât mai repede.” a povestit Taynton într-un interviu pentru BBC din 1965.
Când a văzut dezordinea din laborator, Taynton a spus că a avut impresia că vrea să fugă imediat. Firele atârnau de tavan și erau împrăștiate pe podea. „Aparatul pe care îl folosea în acele zile era un dezastru.” a spus el.
Prima „taxă TV” din istorie
Baird l-a așezat în fața transmițătorului, fiind primul om care putea oferi mișcare reală, spre deosebire de păpușa folosită anterior. Taynton a simțit imediat căldura intensă și s-a speriat, dar Baird l-a liniștit spunându-i că nu are de ce să se teamă. „A dispărut ca să meargă la receptor să vadă dacă poate vedea o imagine,” a povestit Taynton. „Am intrat în focus, dar nu am putut sta acolo mai mult de un minut din cauza căldurii groaznice, așa că m-am dat la o parte.” Pentru efortul său, Baird i-a dat jumătate de coroană, „prima taxă TV”, și l-a convins să revină la poziție.
„Arătați ca o siluetă cu linii!” Momentul care a schimbat totul
Pentru a surprinde mișcarea, Baird i-a cerut lui Taynton să scoată limba și să facă grimase. „Eram prăjit viu!” a strigat Taynton. Atunci, Baird i-a răspuns: „Așteaptă încă câteva secunde, William, câteva secunde, dacă poți.” Taynton a rămas cât a putut, apoi s-a tras din fața aparatului, copleșit de căldură. Atunci, Baird a venit în fugă de la receptor, ridicând brațele și spunând: „Te-am văzut, William, te-am văzut. În sfârșit am televiziune, prima imagine televizată adevărată.”
Taynton nu înțelegea ce înseamnă „televiziune”, așa că Baird i-a propus să facă schimb de locuri. Taynton a privit printr-un tunel mic și a văzut o imagine de 5 x 8 cm: „Dintr-o dată, fața lui Baird a apărut pe ecran. Se vedeau ochii cum se închideau, gura, mișcările pe care le făcea. Nu era clar, era doar o umbră și linii verticale, dar era o imagine, și se mișca, iar asta era cel mai important lucru pe care l-a reușit Baird. A obținut o imagine TV adevărată.”
- Reacția lui Taynton: „Nu-mi place prea mult, domnule Baird. E foarte rudimentar. Îți puteam vedea fața, dar nu exista nicio definiție sau detaliu.”
- Răspunsul lui Baird: „Nu, acesta este doar începutul. Este prima televiziune și vei vedea că va fi în toate casele din țară, și chiar din lume.”
La 26 ianuarie 1926, Baird a prezentat prima demonstrație publică de televiziune. Chiar dacă invenția lui a fost depășită rapid de alte tehnologii, el a deschis drumul pentru tot ce a urmat în domeniul televiziunii.
De la laboratorul din Soho la aselenizare: cum a devenit Taynton erou necunoscut
În 1951, la cinci ani după moartea lui Baird, William Taynton s-a întors pe Frith Street 22 pentru dezvelirea unei plăci memoriale. Președintele Societății de Televiziune a spus: „Deși această placă memorială stă în inima Londrei, adevăratul său memorial este în pădurea de antene care răsar în întreaga țară.”
Doar câțiva ani mai târziu, în 1965, Taynton și-a amintit de rolul său în istoria televiziunii, chiar înainte ca milioane de oameni din întreaga lume să urmărească aselenizarea la televizor. Nimeni nu știa atunci că totul a pornit de la un office boy speriat și o jumătate de coroană. „Baird a avut dreptate până la urmă,” a spus Taynton. „Televizorul a ajuns în casele tuturor.”
Astăzi, numele lui William Taynton rămâne legat de momentul în care televiziunea a devenit realitate, iar povestea lui continuă să inspire generații întregi pasionate de tehnologie și curiozitate.
