Azi continuăm peripețiile cu Franz cu alte trei mini episoade. Vă amintiți de săptămâna trecută? Cum nu? Franz, un sud-tirolez ars de soare, spirit liber și cutezător. Născut și crescut într-o frumoasă vale a Dolomiților, Franz s-a călit muncind la fermă și bătând cărările munților. Renegat oarecum de propria familie, a părăsit ținuturile natale și a ajuns în cele din urmă în Bavaria, căsătorindu-se cu o nemțoiacă. V-ați amintit… OK, mergem mai departe…
Episodul 1. Franz își conduce rulota ca și cum ar conduce o mașină de curse. Pe serpentinele înguste, șoferii care veneau din sens opus căscau speriați ochii, de teamă că Franz se va urca peste ei. Pe autostradă, văzând că se tot uită în telefon în timp ce conducea cu viteză, i-am spus: „Franz, dacă nu lași telefonul în pace, ți-l arunc pe geam! Oricum mi-ar fi dat să mor, nu vreau să fie între fiarele contorsionate ale unui automobil!”
Episodul 2. Franz nu e doar anti-sistem, e și anti-ordine. La un moment dat a venit să mă ia de acasă. Eu am deschis ușa mașinii, m-am uitat înăuntru și-am întrebat: „Ok, Franz, și eu unde mai încap?!”. Dubița lui de vacanță era în același timp și depozit. La fiecare curbă mai strânsă sau la vreo frână, amalgamul de obiecte dinăuntru se rostogolea în toate părțile, multe ajungând la noi în cabină.
Episodul 3. La grădina lui de vară, unde-și amenajase o cocioabă, lucrurile lui te dădeau efectiv afară din casă. „Nu-ți face griji, Franz, pot să stau și în picioare”, îi spuneam, văzându-l cât de grăbit era să-mi facă loc pe canapea. Însă ca el să mute lucrurile de acolo, ar fi presupus să aibă altundeva un loc liber, ceea ce nu era cazul.
Text și foto: Mircea Trifan
CITEȘTE ȘI:
Oameni și locuri | Aventuri cu Franz (I)
