Nu vom mai putea reveni niciodată la ceea ce a fost!

Ritmul schimbărilor din zilele noastre este aberant. Principalul factor care accelerează acest ritm este tehnologia. Ea nu face altceva decât să modifice comportamentul oamenilor atât în relațiile dintre ei, cât și relațiile cu instituțiile statului, mutându-le într-o altă paradigmă. Ce se întâmplă într-o astfel de situație?! Păi să ne gândim la o mașină care merge cu o viteză foarte, foarte mare. Devine greu de controlat. Mulți nu reușesc să mențină direcția bună și se pierd. Se pierd în incidente. În accidente.

Să începem de la Imperiul Roman…

Întotdeauna, de când e omul pe pământ, periodic s-au produs schimbări și s-au făcut salturi semnificative. Să începem, de pildă, cu dezmembrarea Imperiului Roman. Și Europa a intrat în Evul Mediu întunecat. Întunecarea nu i se trage de la vreo eclipsă de soare, ci de la îngrădirea accesului la știință, cultură, cunoaștere prin arderea cărților.

A trebuit să treacă peste o mie de ani până când a venit Renașterea, atunci când învățații greci au adus în orașele stat mai înfloritoare ale Italiei de astăzi cărțile salvate de la distrugere. Renașterea a eliberat cunoașterea din întunericul în care a fost aruncată, dând un nou impuls societății.

De atunci, până la Primul Război Mondial, lucrurile au progresat într-un ritm destul de accelerat datorită Revoluției Industriale și a descoperirilor care s-au întâmplat. Gripa spaniolă a pus la grea încercare rezistența și dorința de supraviețuire. Marea Criză din 1929-1933 a provocat omenirea la o nouă orientare economică și socială, la o nouă filosofie asupra vieții.

În 1939 vine invazia Cehoslovaciei de către Hitler și începe Al Doilea Război Mondial, care a adus cu sine atâtea nenorociri. În acea perioadă s-au pus bazele cercetării științifice, ale tehnologiei de astăzi începând cu vestita mașină a lui Alan Turing. Sigur, în primul rând în folosul războiului, abia apoi în folosul vieții economice și sociale.

Peste piramida lui Maslow năvălesc nevoile de lux

Perioada de glorie a capitalismului este considerată cea cuprinsă între anii ’65 și ’75. Apogeul a fost în perioada caracterizată prin echilibre atât la nivel macro, cât și la nivel micro. Iar efortul pe care oamenii trebuiau să îl facă pentru asigurarea unui trai decent era moderat.

După ce sistemul financiar (băncile) și-a făcut simțită prezența, echilibrul a încetat. Nevoile – celelalte decât cele de bază, primare, din piramida lui Maslow -, acelea care țin de lux, avere și agonisire, au devenit tot mai mari. Și mai importante. Iar aceste nevoi sunt extrem de costisitoare. Așa s-a ajuns ca timpul personal să fie anulat și să fie înlocuit cu un al doilea job. A fost cea mai mare schimbare a mentalității societății umane generată de factorul bani prin reprezentanții lui, numiți bănci.

Libertăți pierdute pe traseu

Capitalismul s-a trezit pe la finalul anilor ’80 că era supradimensionat din punctul de vedere al producției și puterea de cumpărare era limitată. Atunci s-a spart blocul sovietic. Pentru că trebuia o piață de desfacere. Și era nevoie de resurse. Și omenirea a intrat astfel într-o altă eră, în care goana după resurse devine extrem de importantă.

În tot acest tumult al vieții economice și sociale, omul și-a pierdut rând pe rând libertățile fără să își dea seama. În primul rând omul și-a vândut timpul personal pentru niște bani în plus care să-i asigure un confort mai ridicat. Undeva de prin anii 2014-2015 lucrurile începuseră să meargă mai bine. Existau acumulări, cel puțin cifrele asta indică.

Apetitul pentru izolare

Anul 2020 a adus cu pandemia în prim plan ceva fantastic de important. O formă de control a populației bazată pe frică. Oamenii au intrat în panică. În primele zile de pandemie toată lumea s-a conformat. Eram ca și paralizați. Fără reacție. Normal, pentru că omul încearcă instinctiv să își protejeze sănătatea.

Tot ce a urmat a afectat legătura dintre mediul economic, ca furnizor de venituri pentru asigurarea existenței și dezvoltării umane, și societate. Mai adăugăm în ecuație evoluția tehnologiei în ritm aberant: s-au dezvoltat niște afaceri interesante, comandăm mâncarea la domiciliu, facem plățile online, muncim de acasă. Am ajuns să ducem o viață izolată de societate. Pentru cei tineri schimbarea nu implică probleme pentru că ei se adaptează ușor la schimbare. Pentru restul, însă…

Peste o frică deja instalată s-a mai așternut o temere

Despre cum s-a gestionat pandemia de către guvernanți, nu intrăm în detalii. Ce s-a întâmplat în această perioadă, însă, a fost că au acces la putere niște indivizi atât de slab pregătiți încât nu numai că nu pot face bine altora, dar nici măcar lor nu sunt capabili să își facă bine. Oameni care au stricat și mai mult lucrurile.

Una dintre măsurile idioate luate a fost liberalizarea prețului la energie și gaz. Vor veni unii și îmi vor spune că trebuia făcută această ”mișcare”, că Europa o solicita tot mai abitir. Că peste tot s-a întâmplat asta. E adevărat, guvernanții noștri și-au luat angajamentul că până în anul 2021 vor liberaliza. Dar 2021 este și ianuarie și decembrie. Decizia de liberalizare a fost luată în iunie. Cu aplicabilitate din iulie.

Momentul a fost complet nepotrivit. Eram în plină pandemie. S-au gândit că, vară fiind, consumul nefiind mare, lumea nu va simți scumpirile. Dar alarmarea s-a produs. Și s-a creat o temere suplimentară față de cea deja existentă, generată de pandemie. Temerea legată de cum vom trăi mâine. Au venit guvernanții cu plafonările, ca să ajute oamenii. Până în martie 2022, inclusiv. Din 1 aprilie, prețurile vor zbura dacă se va permite ca piața să își facă de capul ei prețurile. Dacă tot s-a reușit plafonarea prețurilor, atunci de ce a trebuit să fie aplicată liberalizarea din iulie 2021?!

Se mai poate trăi?!

Românul de rând câștigă în medie pe persoană 1.450 de lei. Costurile de întreținere reprezintă o treime din venit Nu trebuie să fii economist, trebuie să ai doar bun-simț să te întrebi dacă oamenii ăștia pot trăi cu acești bani. Între banii dați pe mâncare și pe medicamente, pentru dezvoltarea personală, să zicem, nu mai rămâne nimic. Riscul de sărăcie în România este undeva la 36%. Media europeană este de circa 25%. Ceea ce spune deja foarte mult!

Să revenim la scumpiri. Au diminuat venitul, au generat un puseu inflaționist pe care nimeni nu îl va putea controla, cel puțin în următoarele 8-10 luni.. Vii tu, Guvern, și anunți că vei mări  pensiile cu 10% în condițiile în care indicele general al prețurilor la produsele de consum a sărit de 20%? Ce și cât rezolvi cu asta?

Un experiment al prostiei

Întreg acest context mă duce cu gândul că facem parte dintr-un experiment. Dar nu un experiment conform teoriilor conspirației. E un experiment al prostiei. Cum se pot nenoroci o grămadă de oameni din cauza incapacității factorului politic de a gândi logic. Privirea macroeconomică trebuie să fie generală. Nu privești numai agricultura, numai turismul, numai comerțul etc. Le privești pe toate, în interconexiune. Nu poți acționa asupra uneia și să aștepți rezultate în toate direcțiile. Trebuie acționat simultan asupra tuturor domeniilor, cât să le dai startul. Apoi poți accelera anumite ramuri care le pot impulsiona pe celelalte.

Oamenii trebuie să aibă mare grijă de bani

Ce trebuie să facă oamenii acum? Să aibă grijă de banii lor! Să nu se apuce să facă aiurea cumpărături! Sigur, asta e greu de făcut acum, când vin sărbătorile. Numai că altfel oamenii se vor trezi pe la începutul trimestrului II anul viitor, când prețurile la energie și gaze o vor lua razna (iar după ele și altele), că nu vor mai avea bani. Pur și simplu nu vor mai avea bani! Așa că oamenii trebuie să aibă grijă de bani, să evite să se angreneze în situații de consum. În cheltuieli care nu sunt absolut necesare. Trebuie să se limiteze la existența de zi cu zi. Cu durere în suflet spun asta. Nu avem altă posibilitate să ne protejăm!

Vasile Bîrle

Foto (c) eZiarultău

Notă: Cu o experiență profesională în domeniul finanțelor de peste trei decenii, Vasile Bîrle se lansează în 2006 în afaceri pe cont propriu și dezvoltă în paralel și o carieră universitară. Din 2009 este doctor în economie. A conceput numeroase lucrări de legislație financiară, management financiar și managementul proiectelor, specializându-se în permanență atât în țară, cât și în străinătate. Susține, de asemenea, conferințe în cadrul unor evenimente naționale și internaționale.

CITEȘTE ȘI:
Lecția de finanțe: despre bani se vorbește cu atenție sporită!