S-a desfășurat, aseară, cea de-a doua semifinală a Eurovision. România – reprezentată de WRS, wrs sau urs, depinde de scriere și pronunție – s-a calificat în finala care va avea loc mâine. Un lucru de apreciat, firește.

Ce ar fi de remarcat însă după cele două semifinale Eurovision, desfășurate marți și joi? Aceea că parcă mai degrabă am avut parte de coregrafie decât de muzică. Adesea părea că mai mult contează straiele și jocul scenic al participanților decât ce cântă ei. De pildă un domn cânta la un moment dat culcat pe spate, pe un soi de gradenă, de parcă îți venea să suni la 112. Un altul avea pe preacinstita-i față o mască de carnaval medieval ratat. Alt cetățean cântăreț se îmbrăcase precum o cocotă fără de cusur și făcea gesturi ca atare. Iar o duduie – care s-a și calificat, de altfel, în finală – cânta o piesă fără sare și piper în fața unui lighean în care se făcea că se spală pe mâini, iar unii din jurul ei se făceau că o șterg.

Fără a o da pe mustăceală și cârcoteală, Eurovision a cam ajuns un eveniment din care lipsește muzica de calitate. Pare o întrunire în care se etalează niște sclipici și atât. În fine, asta avem, cu asta defilăm. În rest să îi ținem pumnii Ursului sau WRS-ului nostru în finala de mâine. (Tiberiu Sabo)

Sursa foto: Facebook / WRS

CITEȘTE ȘI: ”Vino să asculți o poveste scrisă de un om care a locuit între uși” (Adrian Bezna)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.