De fotbaliști și de antrenori se lipesc unele expresii pe care nu le mai poți răzui nici cu șpaclul. Și se răspândesc între ei de zici că ar fi lectură obligatorie de vacanță dată școlarilor de vreo profesoară de română cusurgie care ar fi în stare să-și dea și ei teme de casă, teză și lucrări de control.
Bunăoară îi auzi pe unii la declarațiile de după meciuri zicând ”am știut să suferim în anumite momente”. O găselniță de exprimare și comică, dar și enervantă, fiindcă e mai deasă ca tăițeii dintr-o supă de găină.
Cine te pune, oare, onorabile cetățean fotbalist ori antrenor să suferi într-un meci? Decât să suferi, mai bine nu juca ori nu mai sta pe bancă, zău așa! Bașca să zici ”am știut să suferim”. De unde a apărut ”știința” asta a suferitului? Probabil se va fi tras dintr-o altă expresie boantă și toantă din fotbal, aceea că ”trebuie să ne dăm viața pe teren”. Oameni buni, lucrători cu mingea de fotbal, dați deoparte exprimările astea burlești, fiindcă sună ca și cum ai scăpa un lighean de tablă pe scările blocului. Și ia nu mai tot ”suferiți” atât dacă sunteți mai slabi ca adversarii, ce vreți, să vă aducă spectatorii portocale la stadion, de parcă ați fi internați? E fotbal, totuși, nu e bătălia de la Rovine, nici cea de la Podul Înalt, lăsați-o mai moale cu ”știutul suferitului”.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI: Fotbal – naționala | În loc de bilanț, niște așteptări
