După unele meciuri de pe tarlaua fotbalului nostru, unul cu neobosite aspirații, dar cu neîmpliniri fără de țărmuri, apar declarații care mai de care mai ostenitoare pentru cineva care s-a uitat la jocurile cu pricina.
La flash interviuri apar uneori jucători de la echipa care a pierdut și spun că rezultatul e mincinos, fiindcă dumnealor, învinșii, au avut mai multă vervă, ocazii, au dat la poartă, au avut ghinion cu toptanul, iar ceilalți, adică învingătorii, abia ce au avut și ei două, trei șuturi și au bătut, a dracu’ fatalitate!
La interviurile cu pricina mai apar și antrenori care spun, întrebați de vreo fază cu probleme la care decizia s-a luat în favoarea lor, ceva de genul ”nu știu, n-am văzut bine, eram prea departe”. Însă când e să fie ceva contra echipei lor zbiară de pe margine de zici că le-a tăiat cineva din leafă sau le-a dezumflat salteaua pneumatică atunci când făceau plajă pe gârlă. În acele momente văd perfect.
Mai există și clasica apucătură de a da vina pe arbitri, cu spuse de felul ”e rușinos ce se întâmplă, n-am mai văzut așa ceva, a fost execuție în direct”. Asta chiar dacă e vorba de faze judecate corect uneori de arbitri. Am zis uneori, să n-avem vorbe 🙂
La urma urmei, somnul suficienței, și în domeniul fotbalistic, naște frustrări. Oameni înțelepți de prin fotbal spun că dacă ești mai bun ca adversarul nu vii cu argumente de cabaret, că n-a vrut mingea să intre în poartă sau că te-a furat arbitrul ca un lotru nesătul; dai mai multe goluri decât ceilalți și cu asta basta. La noi nu e așa, vina mai mereu e pusă în cârca altuia. O pribeagă justificare a neputinței, la urma urmei. Una toxică.
Mai sunt și oameni din fotbalul nostru ciufulit care îi asumă eșecurile – deopotrivă antrenori și jucători -, ceea ce ține de firesc. Tot respectul pentru ei. Cât despre cei care se lamentează aiurea-n tramvai, să fie sănătoși. Ajung stăpânii inelelor ridicolului când vin cu explicații boante prin care încearcă să-și scuze nepriceperea ori forma proastă sau chiar nerozia. Să încerci să convingi prin declarații buimace că ai făcut un meci bun, deși ți-ai dat cu călcâiul drept în tibia stângă de două ori pe metru pătrat, e semn că încerci să insulți inteligența unui spectator sau telespectator care s-a uitat la meciul cu pricina. Or asta nu se face.
Tiberiu Sabo
Sursa foto: Pixabay
CITEȘTE ȘI: Simțul umorului și vânzătorul nervos din piață
