Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație (preponderent financiară) constituită în urma Tratatului de la Bretton Woods (iulie 1944). Acordul a însemnat construcția suportului juridic pentru înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută sub sintagma de Banca Mondială (BM). Activitatea practică a început în decembrie 1945 cu participarea a 40 de state iar astăzi are 188 de semnatari.

FMI militează pentru promovarea cooperării monetare internaționale, stabilității valutare precum și pentru acordarea de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți.

Asistența financiară este acordată din contribuțiile statelor membre, care este stabilită în funcție de puterea economică, iar cotele se revizuiesc o dată la cinci ani. După 2019, suma contribuțiilor se ridică la aproximativ 311 mld dolari (fondul de intervenție).

România a devenit membră din 1972 și deține 19.572 voturi aferente unei cote de participare de 0,38% din fondul total, respectiv, 1.811,4 mld DST (drepturi speciale de tragere).

Asistența financiară acordată de către FMI este condiționată de îndeplinirea de către solicitanți a unor cerințe de ordin economic, financiar, fiscal sau social. Măsurile convenite cu debitorii fac parte dintr-un acord ce cuprinde, în principal, următoarele direcții de acțiune: o politică monetară restrictivă; limitarea creditării interne; deprecierea monedei naționale pentru a stimula exporturile și a reduce importurile; creşterea preţurilor energiei şi combustibilului; eliminarea subvenţiilor pentru produsele alimentare; liberalizarea comerţului; îngheţarea salariilor; limitarea creşterii datoriei externe; reducerea cererii interne la un nivel comparabil cu volumul producției.

Se poate spune că politicile recomandate sunt de austeritate. Acesta este și motivul pentru care intervenția FMI într-o economie nu este bine primită de către reprezentații economiei reale și de populație. În multe țări în care a intervenit, programele impuse nu și-au atins obiectivele declarate, iar respectivele economii au continuat să se confrunte cu dezechilibre majore, unele dintre ele fiind generate tocmai de condițiile impuse de FMI.

În literatura de specialitate, măsurile cuprinse în acordurile cu FMI vizează două direcții de intervenție distincte, care reprezintă și scopuri în sine: cererea și oferta. Cum cererea este indisolubil legată de ofertă, măsurile de intervenție care acționează asupra cererii vor influenţa concomitent și oferta. Spre exemplu, pentru diminuarea deficitului fiscal şi reducerea personalului din sectorul bugetar, această direcție de acțiune se combină cu măsurile de reducere a distorsiunilor fiscale cum ar fi eliminarea subvenţiilor. Iar o astfel de intervenție are în vedere creşterea ofertei agregate.

FMI poate fi un sprijin real pentru solicitanții de redresare a balanței de plăți dacă respectiva economie asupra căreia se intervine are capacitatea de a-și spori, prin resursele interne, productivitatea internă și de a genera valoare adăugată. Dacă resorturile interne sunt slăbite, intervenția fondului nu face decât să accentueze și mai mult dezechilibrele balanței de plăți.

dr. Vasile BÎRLE

Imagine de Tumisu de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Eficiență
Mic dicționar economic | Faliment
Mic dicționar economic | Firmă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.