Echilibrul economic înseamnă comportamentul unui sistem sau fenomen în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași viteză, menținând nemodificată starea lor. Mai poate fi definit și prin starea de concordanță dintre elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale.

Legea fundamentală a economiei care măsoară echilibrul general este cea a cererii și ofertei. Atunci când piețele interdependente nu înregistrează excese sau deficite de cerere sau de oferte se spune că economia se află într-un echilibru general. În realitate o astfel de stare nu există din cauză că dinamismul piețelor modifică permanent stările de echilibru. Orice modificări de volum sau de preț înregistrate pe o piață vor conduce la modificarea cererii sau ofertei, provocând, în mod implicit, pierderea stării de echilibru.

Reașezarea echilibrului general este o tendință, o căutare continuă, și se înfăptuiește tot prin mijlocirea legii fundamentale. Când echilibrele nu pot fi obținute pe cale naturală sau în urma unor intervenții exogene și se ajunge la o discrepanță mare între cerere și ofertă, apar stările de recesiune sau de crize economice.

Echilibrul bugetar este o formă a echilibrului general care arată o egalitate între veniturile și cheltuielile publice. Mărimea cheltuielilor publice este dată de nevoia socială care se află pe o pantă ascendentă, fiind tot mai greu de acoperit pe seama veniturilor publice provenite din impozite și taxe.

Antagonismul dintre nevoile societății și posibilitățile de acoperire a lor reprezintă resortul care generează dezechilibrele bugetare, numite deficite. Deficitul bugetar este o problemă de politică economică și financiară cu care se confruntă toate țările lumii, fiind acoperit pe seama datoriei publice interne și externe.

În lume sunt puține țări care înregistrează excedent bugetar. Obținerea de venituri suplimentare de către stat este condiționată de mai mulți factori, între care creșterea economică și bună gestionare a resurselor sunt definitorii.

Microeconomia, subordonată și ea legii fundamentale a cererii și ofertei, se află într-o continuă căutare a stărilor de echilibru. Întreprinderile care reușesc menținerea activităților economice și financiare cât mai aproape de punctul de echilibru reușesc să performeze mai mult decât celelalte.

Politica bugetară este o pârghie de intervenție a statului în economie, care poate influența creșterea economică, reducerea șomajului și sporirea nivelului de trai al populației.

dr. Vasile BÎRLE

CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Acumulare
Mic dicționar economic | Bani
Mic dicționar economic | Concurență

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.