Intrarea în competiție a producătorilor cu consumatorii pe o piață specifică, cu respectarea strictă a regulilor jocului și folosind mijloacele corecte desprinse din sistemul de reglementare a pieței și a jocului, se numește concurență.

Concurența ar trebui să fie întotdeauna loială. Cine stabilește regulile jocului? Statul. El delimitează terenul de joc, face marcajele adecvate prin legi și stabilește limitele concurențiale în care vor evolua cele două echipe: producătorii (purtătorii de ofertă) și cumpărătorii (purtătorii de cerere).

Într-o concurență perfectă statul ar trebui să se rezume la calitatea de arbitru, de observator atent care veghează la respectarea regulilor instituite de către el pe o anumită piață. Gradul lui de intervenție este zero pentru că acționează atomicitatea ofertanților și a purtătorilor de cerere (număr egal și putere egală).

În realitatea economică nu există concurență perfectă, ci doar concurență imperfectă care ar trebui să se manifeste loial. Pe piețe nu există echilibre, ci numai tendințe de echilibrare. În acest scop, statul intervine de o parte sau alta a terenului de joc, modificând stările de echilibru. Intrarea statului în jocul cererii și al ofertei se numește intervenționism, uneori absolut necesar, cu precădere în perioadele de relansarea economică prin impulsionarea procesului investițional. Uneori excesul de intervenție duce la dezechilibre cu efecte economice și financiare contrare celor așteptate.

Concurența neloială se derulează prin folosirea de mijloace și acțiuni opuse uzanțelor comerciale, care înclină balanța în favoarea unuia sau mai multora dintre participanți, cum ar fi: subvenționarea de către stat a unor sectoare de activitate ineficiente financiar dar necesare economic; stabilirea prețurilor prin înțelegeri (de tip cartel) între producători sau beneficiari; abuzul de poziție dominantă; fuziuni care modifică concurența (tendințele monopoliste); recurgerea la mijloace ilicite pentru stabilirea poziției pe piață etc. Pe piețele zilelor noastre se practică sistemul concurențial imperfect, cu o intervenție accentuată a statului în economie.

Când regulile jocului cererii, ofertei și prețului de echilibru sunt încălcate de acela care le-a făcut, distorsiunile pieței și ale concurenței nu întârzie să-și facă apariția.

dr. Vasile BÎRLE

Imagine de S. Hermann & F. Richter de la Pixabay

CITEȘTE ȘI:
Mic dicționar economic | Cash-flow
Mic dicționar economic | Cererea
Mic dicționar economic | Ciclicitate economică

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.