Muzeograful Ștefan Florian de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș a postat azi un mesaj adresat celor mici și mari care, dacă lucrurile ar fost altfel, ar fi trecut în luna martie pragul muzeului. Un fel de scrisoare de dor pentru vizitatorii care ar fi putut fi…

”Dragii noștri vizitatori, luna Martie este pe terminate… Am trecut prin ea în cea mai mare parte fără dumneavoastră și drept să vă spunem ne-ar fi plăcut să fiți cu noi. Să auzim glasuri de prunci pe ulițele satului, să citim povești și legende micuților din grădinițe, să ținem ateliere de desenat, de făcut semne de carte, să ne jucăm jocuri de demult”, așa începe mesajul postat pe contul de Facebook al muzeului.

Pentru cei mici mesajul a fost să profite de această perioadă și să folosească insistent semnele de carte făcute la muzeu: ”Semnele astea sunt magice! Daaaa, cu ele orice carte devine mai vie, poveștile prind viață și culoare. Ia încercați, nu trebuie decât să trageți aer în piept, expirați ușooor, luați o carte, orice carte doriți, puneți semnul pe ea, închideți ochii pentru câteva secunde și spuneți orice formulă magică. Dacă nu știți una puteți inventa că știm că sunteți magicieni. Dacă nu vă trece prin cap niciuna spuneți simplu: abracadabra. Apoi deschideți cartea și neapărat, dar neapărat, cu semnul de carte mereu lângă voi să citiți. Să vedeți ce de lumi o să vi se arate! Ne povestiți voi când ne vedem…”

Nici cei mari nu au fost uitați: ”V-am fi așteptat și pe dumneavoastră la o curățenie de primăvară ba chiar la săpat un strat, două și cum am fi lucrat tăt povestind. Am fi făcut șezători, v-am fi învățat <<De-a tri și fuga>>, v-am fi prezentat un spectacol din povești… Și în 31 l-am fi pomenit într-un eveniment pe Nichita Stănescu! Ce frumos ar fi fost…”

Mesajul celor de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș nu putea să se termine altfel decât cu optimism: ”Sătenii, după ce se întâlneau, fie la târg, hram, prinos, unde era musai să îți vizitezi neamurile de la frați, veri, unchi, mătuși, cuscri și cumetri până la tot satul, fie se duceau la o poveste în vecini, poate rămâneau pe o prispă la un pahar de horincă sau se întâlneau seara când se întorceau de la lucru. La despărțire puteai auzi următorul dialog: <<No, mai haidaț pă la noi>>, zicea gazda și uneori repeta <<mai hai pă la noi, ie și pruncuțu, ie-ț și nevasta sau bărbatu și haidaț înt-o duminică, cole pă la noi>>; uneori zicea oaspetele când pleca sau de era în târg zicea care apuca primul: <<Haidaț pă la noi>>. Și cel care răspundea răspundea așa: <<Vie binele și sănătatea! Că apoi om vini și noi!>> Și o spunea cu toată credința. <<Vie Binele și Sănătatea!>> Vă spunem și noi> <<Vie binele și sănătatea, că apoi veți veni și dumneavoastră pe la noi!>>”

Mesajul integral poate fi citit aici.

Sursă material și foto: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.